Cele mai vechi dovezi datează din epoca neolitică (5500 – 2200 î.H.) şi se află la Muzeul Municipal din localitate: greutăţi pentru războaie de ţesut, fusaiole, căni de lut în spiritul culturii Coţofeni, fragmente ceramice aparţinând culturii Petreşti, topoare de piatră, cuţite de silex, microlite.
Mărturii ale epocii bronzului (2200 – 1200 î.H.) sunt concretizate prin: vase ceramice (cultura Noua), fragmente de vase, urne de înmormântare, cârlige de pescuit, inele, securi şi dălţi de bronz.
Urmele epocii de fier (1200 – sec V î.H., epocă ce în prima ei parte coincide – după Hadrian Daicoviciu – cu cea a desprinderii din ramura tracilor nord-dunăreni a poporului geto-dacic, urmată de încercarea, reuşită, de a-şi contura un profil de civilizaţie distinctă) se concretizează prin: căni, vase, fragmente ceramice din cultura Hallstatt, vârf de lance din fier.
După asimilarea sciţilor din secolele VI-V î.H., pe la mijlocul secolului al IV-lea î.H., în Transilvania, deci şi în zona Târnavelor, îşi fac apariţia celţii care, după două secole, sfârşesc prin a fi asimilaţi de populaţia autohtonă. În acelaşi muzeu se păstrează: un vas ceramic celtic, o urnă de înmormântare şi o sabie celtică, găsite de asemenea în zonă.
Civilizaţia autohtonă geto-dacă a secolului I î.H. – I d.H., culminând cu perioada celor doi mari conducători Burebista şi Decebal “per Scorilo”, este prezentă printr-o serie de descoperiri arheologice precum: vase de lut pentru provizii, ceşti, opaiţe, unelte de fier.
După cucerirea Daciei de către romani, făcând parte din provincia romana Dacia Superior şi apoi din Daciei Apullensis, localitatea precum şi zona luncii Târnavei, au trăit, în perioada 106-271 d.H., o puternică influenţă a culturii superioare a cuceritorilor.
Din acea perioada, s-au găsit: vase ceramice romane de diverse mărimi, fragmente de vase, ac de păr de bronz, monede romane (135 de denari găsiţi la Dânbău în 1921) etc. Se presupune că în acea perioada, deasupra actualei fabrici de ceramică de la pădurea “Trei brazi”, ar fi existat un castru roman. De la acesta provin cărămizile cu ştampila LEG (10)XII G(emina) (CIL.III.8065, 1p) C(ohors) IVB (iorum) (CIL.III.8074,25), descoperite după rpimul război mondial. Existenţa acestui castru se poate justifica şi prin faptul că se a flă la jumătatea distanţei între Potaissa (Turda) sau Apullum (Alba Iulia) şi castrul de la Sărăţeni, în amonte, pe Târnava Mică, de lângă Sovata de astăzi, pe un posibil “drum al sării” pornind de la Praid.
După retragerea administraţiei romane (271 – 275 d.H.), populaţia daco-romană din vetrele de pe Târnava Mică a trecut apoi, în decurs de o mie de ani, cu particularităţile zonale şi locale, prin etapele evoluţiei locuitorilor spaţiului carpatic: rezistenţa în faţa ŢvalurilorŢ migratoare (goţi, huni, avari, slavi, etc) şi asimilarea acestora; formarea poporului român desfăşurată odată cu îmbrăţişarea generală a religiei mototeiste creştine.
Prima atestare documentară a Târnăveniului datează din anul 1278, numele de început al localităţii Tychen Sent Marton găsindu-se pe un act de înstrăinare şi intrare în posesie a acestui domeniu, redactat de Capitlul din Alba Iulia în limba latină.
În perioada evului mediu, localitatea s-a dezvoltat ca o aşezare de tip rural, cu agricultura şi creşterea animalelor – ca îndelitnicire de beză, şi aceasta în cadrul unor proprietăţi şi relaţii feudale. Descoperirile de secol XV – XVI sunt diverse cahle feudale şi un ceas de ceramică. În această perioadă, în satul Boziaş, aflat la 2 km de localitate, (sat ce a relevat urme de locuire umană din neolitic şi care e atestat documentar anterior chiar Târnăveniului, mai exact 1260) este menţionat, la 1466, cneazul obştesc Filip, iar la 1507, cneazul obştesc Ştefan, ca mică nobilime locală românească.
Din anul 1476, localitatea a făcut parte din salba de 7 sate de pe Târnava Mică ce, alături de Cetatea de Baltă, a fost donata de Matei Corvin, regele Ungariei, domnitorului Moldovei, Ştefan cel Mare.
Dezvoltarea economică a făcut ca în anul 1502, localitatea să fie menţionată ca târg-oppidum. Între 1610 şi 1712, inclusiv după instaurarea stăpânirii hasburgice în Transilvania (1688), Târnăveniul devine sediul comitatului Târnava.
Marea răscoală din 1784-1785, condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, a găsit adepţi şi la Târnăveni şi în comitat şi asta mai ales că la Boziaşul din apropiere a fost iniţiat chiar cu câteva luni faţă de cel al răscoalei, un “Program antifeudal al iobăgimii din Boziaş” (Cfr. Ioan Ranca, “Românii din secuime şi Răscoala lui Horea”, Ed. Pax Historica, Tg. Mureş, 2000, pag.93-95).
Progresul economic a determinat secolul al XVIII-lea şi o creştere a populaţiei localităţii. Dacă în anul 1720 localitatea avea 73 de gospodării, cu aproximativ 400 de suflete, în anii 1784-1787 sunt consemnate 173 de gospodării cu 937 de locuitori, în marea majoritate iobagi şi jeleri.
Din anul 1787, datează şi prima emblemă heraldică a comitatului. Elementul central al acesteia îl reprezintă pe grifon (animal fantastic, jumătate acvilă, jumătate leu) ţinând în gheară un ciorchine de strugure.
În tumultoşii ani ai revoluţiei de la 1848-1849, Târnăveniul a făcut parte din Legiunea a III-a, Cetatea de Baltă (denumită şi “Marusiana” sau “Legiunea de câmpie”), spaţiu organizatoric militar al românilor delimitat, pe Târnava Mică, ântre Căpâlna de Jos şi Laslăul Românesc, iar pe Mureş, între Vidrasău şi Iernut. Prefectul legiunii a fost seminaristul de 24 de ani de la Blaj Vasile Moldovan (1824-1895), cel care ăşi va petrece apoi la Boziaş ultimii 40 de ani de viaţă, ocupând diverse funcţii administrative.
Din anul 1876, localitatea devine capitala noului judeţ înfiinţat Târnava Mică. Sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea au fost decisive din punct de vedere edilitar pentru a marca traiectoria urbană a Târnăveniului. Astfel, în anul 1888 s-a realizat actualul Gimnaziu de Stat “Traian”; între 1889-1896 s-a construit sediul Prefecturii (actuala clădire a Colegiului Tehnic); între 1896-1897 s-a construit actualul Spital Municipal; în anul 1898 s-a dat în folosinţă calea ferată Blaj-Bahnea, ce trecea prin localitate; în anul 1900 s-a ridicat Cazinoul funcţionarilor de stat, actualul sediul al Pompierilor; în anul 1902, s-a ridicat clădirea Primăriei; între 1906-1908 s-a construit sediul Administraţiei financiare judeţene, actuala clădire a Şcolii de arte şi meserii “Constantin Brâncuşi”.
Prin descoperirea în 1912, în apropiere, a gazului metan s-a dat localităţii şi o dezvoltare industrială, predominând industria chimică anorganică şi industria materialelor de construcţii. În aprilie 1912, Târnăveniul este ridicat la rang de oraş iar în anul 1913 oraşul a fost iluminat cu gaz.
Anii primului război mondial au fost ani frustranţi din punct de vedere al activităţilor socio-economice, dar foarte activi în ceea ce priveşte emanciparea românilor urbei şi zonei, ca parte a emancipării românilor din Transilvania şi Banat, în vederea autodeterminării şi unirii cu fraţii de peste Carpaţi. De pe fronturile “marelui război” nu s-a mai întors la Târnăveni un număr de 32 ostaşi: 16 români şi 16 maghiari.
La Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, au participat 12 delegaţi oficiali din Târnăveni şi Boziaş precum şi preotul din Suplac Gheorghe Oprean, cel care în toamna aceluiaşi an, la Viena, în calitatea de preot-căpitan, a fost secretarul “Senatului central al ofiţerilor şi soldaţilor români din Ardeal, Banat şi Bucovina”, luptând pentru unire şi care, ulterior, la Târnăveni, va revitaliza definitoriu biserica ortodoxă.
Între anii 1920-1926, localitatea va purta numele de Târnava-Sanmartin, pentru ca apoi să revină la denumirea de Diciosanmartin până în 3 mai 1941 (data publicării în Monitorul Oficial), când localitatea îşi schimbă numele devenind Târnăveni, denumire păstrată până în zilele noastre.
În timpul celui de al doilea război mondial Spitalul orăşenesc, transformat în spital militar, a îngrijit în septembrie-octombrie 1944 peste 2000 de răniţi de război, foarte mulţi aduşi de la Oarba de Mureş, în urma unor mari confruntări militare. Pentru apărarea oraşului au murit peste 250 de ostaşi români. După cel de al doilea război mondial, într-o nouă reorganizare administrativă administrativă impusă de regimul comunist instaurat, în anul 1968, oraşul Târnăveni va aparţine judeţului Mureş, cu capitala de judeţ la Târgu Mureş.
În anul 1998, localitatea este ridicată la rang de municipiu prin Legea nr. 205/1998.
Evoluţia activităţiilor economico-industriale a municipiului Târnăveni
Dezvoltarea industrială a zonei s-a datorat următorilor factori: existenţa unei resurse materiale bogate: gaz metan, sare, materiale de construcţii, etc.; forţa de muncă locală; apa din râul Târnava Mică.
Această dezvoltare a început în anul 1916 ca o necesitate pentru asigurarea materialelor de război pentru prima conflagraţie mondială.
Dezvoltarea platformei pe specificul produselor chimice a condus la realizarea unor produse în premieră naţională şi mondială la Târnăveni. Ca premieră mondială trebuie menţionată prima instalaţie de electroliză a aluminiului, la care se adaugă o serie de premiere naţionale (electroliza clorului, policlorura de vinil, germaniu, sodiu metalic, etc).
Dintre principalele produse realizate pe platforma chimică amintim: carbura de calciu (carbid), acid clorhidric şi derivaţi, bicromat de sodiu, faianţă, produse gresie, acid oxalic şi formic, săruri de bariu, fungicide pentru agricultură pe baza de sulf, sulfat de aluminiu.
Extinderea permanentă a platformei chimice a contribuit la creşterea economică a municipiului cu atât mai mult cu cât în paralel cu aceasta s-a dezvoltat în zonă şi industria de producere a energiei electrice şi termice.
Centrala electrică de termoficare realizată între anii 1916-1918 şi care a funcţionat până în anul 1999, bineînţeles cu dezvoltări şi modernizări permanente, impuse de evoluţia platformei chimice a asigurat energia termică şi parţial energia electrică necesară proceselor chimice.
Bogatele resurse din zonă amintite anterior au condus la dezvoltarea şi a altor ramuri industriale, constituindu-se importante obiective industrtiale în domeniul materialelor de construcţii, industria sticlăriei, industria de prelucrare a lemnului, etc.
Concluzionând putem afirma că principalele ramuri industriale dezvoltate în municipiul Târnăveni sunt: industria chimică; industria materialelor de construcţie; industria sticlei, porţelanului, obiecte menaj ceramice; industria de prelucrare a lemnului; industria textilă; industria alimentară.
În evoluţia industriilor specifice Târnăveniului, a intervenit în timp o serie de factori care au condus la dezvoltarea diferită a acestora, un moment important fiind evenimentele din anul 1989. Perioada de tranziţie care a urmat, în care trecerea de la o economie de stat centralizată şi planificată, la autonomie, urmată de privatizarea societăţilor comerciale a avut o influenţă puternică asupra vieţii economice a municipiului Târnăveni, la o reaşezare a acesteia pe noi principii, dintre care cel mai important este principiul economiei de piaţă.
În această perioadă s-au dezvoltat activităţile de prestări servicii în domenii ca: instalaţii electrice, termice; construcţii industriale şi civile; proiectare informatică; prestări servicii pentru populaţie.
Au apărut noi forme de organizare: societăţi comerciale pe acţiuni, cu răspundere limitată, forme în care sunt organizate şi societăţile care acoperă principalele activităţi industriale menţionate anterior. Există de asemenea organizări în forme mai simple ca asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate, care acoperă o serie de activităţi de prestări servicii şi activităţi comerciale.
În prezent în perimetrul municipiului Târnăveni activează 20 societăti comerciale pe acţiuni şi cca 800 societăţi comerciale cu răspundere limitată. Alături de acestea mai posedă autorizaţii peste 900 persoane fizice pentru diferite activităţi comerciale şi prestări servicii pentru populaţie.
Toate acestea nu puteau fi realizate fără activitatea deosebită a unor oameni întreprinzători care şi-au asumat şi riscuri, dar care au avut curaj să preia o serie de activităţi pe care au reuţit să le rentabilizeze.
Alături de aceste ramuri industriale mentionate trebuie să amintim şi importanta activitate în domeniul agricol care asigură materie primă pentru o serie de activităţi industriale în domeniul alimentar.
În scopul bunei desfăşurări a activităţii economice, s-a susţinut dezvoltarea sistemului bancar, în municipiul Târnăveni existând 4 bănci (BCR, BRD, Raiffeisen, CEC ) acestea asigurând operaţiunile bancare normale pentru o activitate comercială.
De asemenea infrastructura rutieră asigură legături operative, municipiul fiind racordat la principalele magistrale rutiere naţionale şi europene.
În atenţia Consiliului Local a Primăriei Târnăveni a stat în permanenţă preocuparea atragerii unor investiţii care să permită dezvoltarea economică a municipiului nostru, având în vedere şi situţia creată prin sistarea activităţii pe platforma chimică.
Ca urmare a eforturilor depuse în anul 2003 s-au început negocierile cu firma Jaques Parisot din Franţa, unul dintre primii 5 producători de mobilă din Europa, iar in 2004 s-au început lucrările de investiţii care în perspectivă vor asigura circa 3000 de locuri de muncă în municipiul Târnăveni.