Când l-am vizitat în octombrie, la aniversarea de 100 de ani, îi spuneam că e ca o carte de istorie.
Era decanul de vârstă al Târnăveniului și toți aveam de învățat câte ceva, la fiecare întâlnire cu domnia sa. Ultima dată ne-am întâlnit în aprilie, de Ziua Veteranilor, și am povestit despre război și despre oameni.
A plecat la fel de discret cum a trăit. În liniște, după ce ultima dorință, aceea de a se împărtăși în fața preotului, i-a fost îndeplinită aseară.
S-a stins în această dimineață și a dus cu el poveștile adunate într-un secol.
Îți mulțumim pentru tot!
Dumnezeu să te aibă în pază, nea Zosim!
